singuratatea cladeste turnuri de fildes

Ma aflam intr o incapere de un alb steril, cast chircit in coltul intunecat al odaii , ma regaseam in vidul alb precum un orb in atingerile razelor de soare intr o zi de toamna trezita. camasa de forta imi strangea abdomenul crestandu mi pielea pana la coste, durerea era de neimaginat. Primul contact cu camera a fost prin dansul frenetic al becului dezlantuit de curentul de aier, acompaniat de picaturile sugrumate ce cadeau pe podeaua inerta a incaperii.Chiuveta era ingropata in zidul orb al incaperii, aceasta era centrul camerei de o culoare maronie verzuie cu margini de dimensiuni capilare. Cumva trezit din amorteala vidului cautam un punct de sprijin in desertul de zapada. Chiuveta era acel mijloc primitiv ce ma atragea. Cadeam in neant decupat de chiuveta in sugrumate rostogolite amintiri spre a ma redesoperii ca copil intr o mare integrata in vid . Pe plansa constiintei pictam cuvinte ravasite de tranchilizantele administrate, de factura olfactiva.Natura camerei se contopea cu constiinta si ratiunea era ca o menghina ce-mi presa tamplele. Nu mai eram o mana o simpla atinge ci o mana ce se intindea spre o ghiuveta maronie ce si cerea drepturile, eram neputincios nu ma puteam ridica spre a spera o picatura de curiozitate din vastul desert alb. Ma inaltam din trecut spre un prezent incert, integrandu ma in vidul alb precum un instrument ce se vrea a fii folositor, o margine ce nu si dorea un finit, o speranta, un punct, o intrebare infantila, ce isi cauta raspunsul in afara zidurilor. Deodata usa ma atragea livida inconstienta si nepasatoare de concertul ce mi era dat sa l traiesc.Zaceam intr o mare de alb meditand trezindu mi instinctu animalic vrand sa evadez sa ma desprintd de indiferenta alb. Eram imbratisat de frisoane de bucurie euforie , auzind strigate din afara camerei auzul imi era incalzit de ding dangul picaturilor ce cadea fara a reveni in prezent. Ca si cum nimic nu m ar fi putut preschimba intr o umbra ma ridicam spre usa lasand in urma o dara de lichid alb , deveneam o parte din contratipul incaperii cu ganduri plane incetosate de lividul realism al cotidianului ce nu il mai vroiam. o progenitura antrenata in rotitele incaperii ce si cerea drepturile, deveneam indiferent si totodata impacat cu stergerea trecutului deveneam un animal.
A urmat un gol cu care aveam sa ma acomodez...